Acel îndepărtat "ieri"...

 I can't buy your love, don't even wanna try.
Sometimes the truth won't make you happy, still I'm not gonna lie.
But don't ever question if my heart beats only for you, it beats only for you...

  Aș vrea să strig in gura mare, să îți spun cât de mult de iubesc, să stie toată lumea, toată natura, tot universul, dar...deschid gura, încerc să vorbesc...cuvintele mi se blochează, dinții mi se încleștează nu pot articula niciun cuvânt, simt cum mă sufoc...

  Încerc să te caut prin minte dar nu te gasesc...nu...tu esti ascunsă altundeva...ești ascunsă in inima mea.

  

   Da!

  Acolo te-ai cuibărit și ți-ai făcut adapost pentru vremurile ce vor veni si nu lasi pe nimeni sa îți ia locul, ești ca o leoaică ce își protejează puii împotriva vremii rele și a prădatorilor ce le dau tărcoale.

  Te-am vazut in fiecare zi, te-am strigat de fiecare dată și nu mi-ai răspuns, voiam să iți vorbesc, să te întreb ce mai faci doar că atunci când am întins mâna să te bat pe umăr și să îți atrag puțin atenția...ai disparut, de fapt tu nici nu erai...era totul in mintea mea...minte ce îmi juca feste și nu mă lasă să te uit, minte ce îmi spune tot timpul că trebuie să lupt ,să fac ceva pentru  a fi fericit.

  Ce să fac, ce să zic...ce să îți spun ca să te aduc înapoi, să cobori din amintirile mele și să fii reală, tangibila, să te țin de mâna ca mai deunăzi...ca ieri...cel mai îndepărtat "ieri"...

Visul

 

 E târziu, e întuneric...

Nici nu știu cat este ceasul...Mă simt de parcă aș fi prizonier într-o celulă în care nu  străbate nicio rază de soare, o rază ce m-ar face să stiu ca trăiesc, că dincolo de pereți ăștia care parcă se strâng în jurul meu și mă sufocă încet, încet...

   Întind mâna și sper să găsesc ceva, pe cineva...orice...oricine, acel lucru sau persoană care să mă facă să trec peste rutina asta de zi cu zi care mă obosește, rutină ce mă vlăguieste și mă seacă de optimism și putere...

   Dar ce se aude?

   Parcă ar fi o bătaie din aripi...îmi încordez simturile...ascult...

   Liniște...posibil să o fi luat-o razna?

   Se aude din nou...încerc să mă ridic, să descopăr de unde vine și încotro se duce dar mă împiedic de propria mea neputiință și cad din nou...

   Liniște din nou...A fost doar o parere!

   Dar a fost atât de reala, atât de aproape încat am simțit-o pe propria-mi piele!!!


  Nu...nu se poate sa mi-se fi părut, trebuie să fie ceva acolo,  în întuneric, ceva ce traiește, ceva ce îmi dă curaj să merg mai departe...să simt că trăiesc...

  Încerc să mă ridic din nou...nu mă pot mișca, am corpul și mintea blocată, nu pot face nimic...nu pot să reacționez în vreun fel...încerc să strig ceva dar nu pot articula niciun cuvânt....

  "Trebuie să mă trezesc", îmi spun, " este doar un vis urât din care trebuie să scap..."


  Întinde mâna, ajută-mă, te rog!!!!!

  Ajută-mă...